Poduri

Imi place foarte mult imaginea unui pod. De fiecare data cand vad un pod am un sentiment ciudat,o stare de bine.Nu stiu de ce, am ajuns sa asociez podurile cu anumite lucruri.Si daca stau sa ma gandesc,chiar au sens.Imagineaza-ti un pod. Imagineaza-ti ca esti la baza lui si te uiti spre el. Il vezi cum se intinde in fata ta,cum se inalta,dar nu il vezi cum coboara. Stai si gandeste-te putin la imaginea aceasta.Are ceva magic in ea. Eu vad podurile ca pe niste situatii noi.Dar nu orice fel de situatii.Evenimentul acela pe care il astepti cu nerabdare.E noul in care de abia astepti sa te arunci,dar in acelasi timp iti e frica. Iti e frica pentru ca vezi inceputul lui, poate si momentul culminant,dar nu ii vezi finalul.Nu vezi cum s-ar putea termina...daca dupa culmea inalta e o prapastie abrupta sau daca e lin.Sau poate ca urmeaza sa se complice.Sa fie un pod mai complicat.Situatia sa ia noi intorsaturi.La care tu nu te-ai asteptat.Si te iau prin surprindere.Si nu stii ce sa faci.Dar esti pe pod.Si e linie continua.Si nu ai voie sa te intorci.Asa ca trebuie sa mergi inainte.Nu ai voie nici sa depasesti.Stai si iti astepti randul.Ii vezi si pe altii inainte si te iei dupa ei.Daca ei au reusit, tu de ce nu ai reusi? Dar daca esti singur? Daca nu e nimeni in fata ta?Esti singur pe pod si trebuie sa mergi inainte. Si vin curbele alea periculoase,intorsaturile.Poti incetini si privi cu atentie si sa iei lucrurile pas cu pas.Prima curba e cea mai grea.Dupa ce treci de prima problema ,o sa vezi ca si restul pot fi depasite.O sa te simti mai sigur pe tine. Si incet,incet te indrepti spre finalul podului.Si te poti uita in oglinda retrovizoare cu mandrie,sau poate nu mandrie,dar satisfactie.Sa vezi ca ai lasat in urma un pod inalt, cu toate culmile lui. Ai trecut peste o perioada din viata ta plina de evenimente.Plina de incercari.Si le-ai trecut pe toate!Si acum ca le-ai depasit..ai invatat ceva in plus.Si data viitoare cand vei trece pe acolo nu iti va mai fi frica!Pentru ca stii ca orice situatie,oricat ar fii de grea,nu e imposibila. O poti depasi!Si cand altii vor trece pe acolo,poti alege sa mergi tu in fata lor, sa fie ei cei care se iau dupa tine. Si acum,revino la imaginea acelui pod. Vizualizeaza-l din nou.Si incearca sa simti ca esti acolo pe culmea lui.Si ca la stanga si la dreapta se intinde pamantul,sau o apa...si e liniste.Si tu esti acolo sus. Nu te simti bine? Eu da. Ador podurile.